|
|
 
Icoana Zilei
|
ACATISTUL Sfinţilor Împăraţi Brâncoveni Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, împreună cu ei şi sfetnicul Ianache - Sfinţi Martiri !
Rugaciunile incepatoare:
Condacul 1 Veniti, binecinstitorilor crestini, sa aducem cuvioase laude si cantare duhovniceasca dreptcredinciosului voievod Constantin, caci pentru Imparatia cerurilor si pentru neam acesta moarte muceniceasca a primit, dimpreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu, Matei, si cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adancul inimilor, cu veselitoare glasuri sa le strigam: Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta mult v-ati nevoit! Icosul 1 Intregind lantul de aur al noilor martiri, cu neasemanare mai curat decat cel de Ofir, in cetatea marelui Constantin cu indrazneala pe Hristos Dumnezeu L-ati marturisit si lepadarile pentru bunatatile vremelnice ale acestui veac trufas si nestatornic, desavarsit le-ati zdrobit. Drept aceea, minunandu-ne de marimea voastra de suflet, va aducem cu umilinta graiuri ca acestea: Bucurati-va, ca avutia cea stricacioasa ati defaimat; Condacul 2 Luminati fiind dintru inaltime, ati primit a patimi si a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El sa fiti si proslaviti; iar mai dorita decat toata lumea vazuta v-a fost cununa muceniceasca, pentru care ati mers la jertfa avand pe buze cantarea ingereasca: Aliluia! Icosul 2 Din frageda pruncie ai inteles, voievodule Constantin, ca "frica Domnului este inceputul intelepciunii" si te-ai adapat din izvorul cel nesecat al dumnezeiestilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasa invrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnesti Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care deasemenea in frica si in certarea Lui crescandu-i, patru au ajuns mucenici mariti. De aceea de la noi acum auziti: Bucurati-va, ca dumnezeiasca pronie din nefiinta in aceasta lume v-a adus; Condacul 3 Nu ai voit domnie si stapanire pamanteasca, fericite Constantine, stiindu-te domn in casa si pe mosia ta, ci mai vartos ai dorit sa domnesti, prin sfinte nevointe si sfinte virtuti, peste patimi. Iubit-ai puterea cereasca a harului Sfantului Duh mai vartos decat pe cea lumeasca, si acum Domnului strigi impreuna cu pruncii tai si cu sfetnicul Ianache: Aliluia! Icosul 3 Silit ai fost de sfatul cel mare al Tarii Romanesti sa primesti a fi domnitor, caci in vremuri mult tulburate prin inconjurari de osti si de vrajmasi, blandetea si intelepciunea ta au adus buna ocarmuire. Fericiti suntem noi ca ti-ai taiat voia ta si ai primit greul sceptru domnesc, caci spunand si tu intru sine-ti: "eu si neamul meu vom sluji lui Dumnezeu", ne indemnati pe toti cu dorire a va striga: Bucura-te, noule Moise al Tarii Valahiei si a ei propasire; Condacul 4 Lacasuri ale Sfantului Duh ati ajuns prin mucenicie, caci si voi mult ati ajutat poporul lui Dumnezeu sa se zideasca in duh, ridicand manastiri, biserici, si tiparind carti cu aleasa hrana duhovniceasca. Cum dar nu vom canta Stapinului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cantarea: Aliluia! Icosul 4 Intunericul necredintei si al nestiintei ai izgonit, si lumina cunostiintei dumnezeiesti a stralucit peste tara, caci, ca si Solomon, ai iubit, marite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnite au iesit sfinte carti, comori de vindecari, bucuria crestinilor evlaviosi, pentru care va bucuram pe voi zicand: Bucurati-va, iubitorilor de sfinte lacasuri si altare; Condacul 5 Faclii luminatoare pentru Tarile Romane si pentru toata Ortodoxia s-au aratat tiparnitele infiintate sau restaurate de voi la Snagov si Bucuresti, Ramnicu Valcea si Targoviste, Buzau, Tiflis, si Alep, facand pe crestinii romani si greci, iviri si arabi, sa cante cu totii intr-un glas: Aliluia! Icosul 5 Slava nepieritoare ti-ai dobandit, evlaviosule domn Constantin, si dupa dreptate ai fost socotit in vremea ta aparatorul intregii crestinatati ortodoxe, caci cine a nazuit catre tine si l-ai trecut cu vederea sau catre cine nu s-a revarsat milostivirea ta mai presus de nadejde? Iata pentru ce limbi, semintii, si popoare iti canta tie, Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, si impreuna patimitorilor tai, unele ca acestea: Bucurati-va, vajnici aparatori a toata Ortodoxia; Condacul 6 Dar cum oare vom putea lauda noi, nevrednicii, ravna voastra pentru Sfintele lui Dumnezeu lacasuri? Caci unde nu ati zidit sau reinnoit biserici, manastiri, paraclise, schituri, bolnite, trapeze? Pentru toate acestea, din toate partile miluite de voi, orase si sate romanesti, manastiri din Sfantul Munte al Athonului, ca si din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele marii grecesti si de peste tot Rasaritul Ortodox, pana la muntele Sinai si Ierusalim rasuna cantarea: Aliluia! Icosul 6 Precum Binecredinciosul voievod Stefan cel Sfant in Moldova, si voi multe si alese lacasuri de inchinaciune ati ridicat, preafericitilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ati inmultit talantii vostri, turnul faptelor voastre cele bune desavarsit l-ati inaltat, pentru care auziti: Bucurati-va, ca Marelui Mucenic Gheorghe, lacas luminat in Bucuresti i-ati cladit; Condacul 7 Craiasa ctitoriilor tale, sfanta manastire Hurezi-Valcea, menita sa fie lacas de ingropare pentru tine si tot neamul tau, minunatule voievod Constantin, da masura darniciei si ravnei de care ai fost si tu mistuit pentru infrumusetarea casei lui Dumnezeu, Sfanta Biserica, pentru care niciodata n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusete si armonie ne indeamna a canta cu glas de praznuire lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 7 Piatra cea mare a mormantului ce ti-ai gatit in biserica cea mare de aici si azi suspina dupa moastele voastre sfinte, caci manastirea din Halki si biserica Sfantului Gheorghe din Bucuresti au primit aceasta comoara de nepretuit. Dar duhul, rugaciunea, si urmele pasilor vostri sint pretutindeni la Hurezi si in schiturile ce ati ridicat inchipuindu-le in semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie va laudam, graind: Bucurati-va, ai marilor imparati bizantini adevarati urmatori; Condacul 8 Nu a rabdat mai mult vrajmasul neamului omenesc, tatal minciunii si ucigasul de oameni, multa voastra lucrare savarsita spre slava lui Dumnezeu Cel inchinat in Treime si spre folosul intregii crestinatati dreptslavitoare, ci impotriviri a pus in calea voastra cea luminoasa. Dar voi, prin rugaciuni staruitoare, postiri, milostenii, si vegheri, va gateati pentru ziua incununarii, si sa primiti intai paharul patimirii, Domnului cantand: Aliluia! Icosul 8 Multi vrajmasi vazuti si nevazuti a starnit satana asupra voastra, ploaie de pâre, minciuni, si viclenii involburand mintile hainului sultan Ahmet si salbaticului sau vizir Gin Ali pasa. Voi insa, imbracandu-va in platosa dreptatii si intr-armandu-va cu armele luminii, prin smerita pocainta va intareati, pentru care auziti de la noi asa: Bucurati-va, ca iadul cu slugile lui asupra voastra se porneste; Condacul 9 Ritorii cei mult graitori nu pot sa spuna cum voi, de neam domnesc fiind si crescuti in desfatari, ati putut merge cu neclintita hotarare si pe calea cea stramta cu inimi pline de barbatie. Acestea sunt minunile credintei noastre savarsite in fiii luminii, ascultarii, si jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat intru sfintii Sai pentru aceasta impreuna sa-I cantam: Aliluia! Icosul 9 In Sfanta si Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a ingaduit Iubitorul de oameni, cu judecatile Sale infricosate si neajunse mintilor noastre intunecate, sa se abata mania urgiei paganesti asupra casei voastre celei blagoslovite. Plangeau cu amar si jale neostoita toti locuitorii Bucurestiului, ba chiar si pietrele din drumul vostru, vazandu-va urcati in care si dusi spre Tarigrad, sub paza aspra, spre infricosata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tacea, ci vom grai catre voi: Bucurati-va, ca pe Domnul domnitorilor in patimire Il urmati; Condacul 10 Ajunsi in cetatea Sfantului Imparat Constantin, ati fost aruncati in infricosata temnita Sapte Turnuri. In bezna si frigul ce indurati inlantuiti, Duhul Cel Preasfant se ruga intru voi cu suspine negraite, harul Lui va lumina, va incalzea si va intarea, invatandu-va sa multumiti fierbinte lui Dumnezeu pentru toate si sa-I cantati: Aliluia! Icosul 10 Cine va putea spune multimea caznelor si a chinurilor la care ati fost supusi vreme de aproape patru luni, prin care ati covarsit chiar si pe multi dintre mucenicii cei din vechime. Ingerilor si oamenilor v-ati facut priveliste infricosata si de mirare, lamurindu-va ca aurul cel curatit de sapte ori in foc; iar noi, laudand pe Cel Ce v-a slavit in viata si dupa moarte, va fericim zicand: Bucurati-va, ca in temnita intunecata si umeda ati fost inchisi; Condacul 11 Ziua imparatescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, cand implineai 60 de ani de viata, slavite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit sa o cinsteasca pe Preasfanta ei ocrotitoare, a fost aleasa de pagani spre marirea nenumaratelor tale dureri. Caci portile cele grele ale temnitei deschizandu-le, ati fost adusi inaintea cruntului sultan, a curtii sale, si a calaului cu iataganul scos, pentru ultima si cea mai grea infruntare. Catre care indreptandu-va cu totii, cantati in inimile voastre: Aliluia! Icosul 11 Istoviti de chinuri si suferinte, in grele lanturi ferecati, cu capete descoperite, cu picioare goale si numai in camasi, au stat vitejii marturisitori in fata paganului tiran, care cu ingrozire vicleana le fagadui viata daca se vor lasa de legea lor si vor trece la legea turceasca. Raspunsu-i-a Voda Brancoveanu: "Noi de legea crestineasca nu ne lasam; in ea ne-am nascut si am trait, in ea voim sa murim". Apoi catre copiii sai zise: "Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pamanteasca. Nu ne-au mai ramas decat sufletele; sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru". De aceea drept este ca acum sa auziti: Bucurati-va, caci cuvintelor amagitoare ale vicleanului sultan nu v-ati plecat; Condacul 12 De a si sovait Mateias pentru o clipa, ca un prunc, inaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, imbarbatandu-se, prin cuvintele domnescului sau parinte, singur mergand si-a asezat capul pe butuc, ravnind cu dorire prealuminatei cete a sfintilor mucenici, in care va canta in veci de veci Sfintei, Celei de o fiinta, si nedespartitei Treimi: Aliluia! Icosul 12 Cadeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnesti si al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau paraiase de lacrimi pentru nespusa durere vremelnica si apropiata fericire vesnica. Dar in inima lui viteaza rasunau cu putere cuvintele proorocesti: "Iata, eu si pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu". Pentru aceasta, dupa vrednicie, aducem voua aceste cantari de lauda: Bucurati-va, caci prin tare hotarare pacatul, moartea, si iadul ati biruit; Condacul 13 O, Sfintilor martiri Brancoveni, care ati biruit si v-ati incununat, cautati dintru inaltimea fericitei si nesfarsitei vieti ceresti catre noi, cei impovarati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, si primind putina noastra rugaciune ca pe o gangurire prunceasca, mijlociti de la Dumnezeul milei si al indurarilor sa ne izbaveasca de chinurile cele vesnice ca, mantuiti fiind, pururea sa-I cantam impreuna cu voi in negraita bucurie a Imparatiei Sale: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori). Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Intregind lantul de aur al noilor martiri, cu neasemanare mai curat decat cel de Ofir, ...) si Condacul 1 ( Veniti, binecinstitorilor crestini, sa aducem cuvioase laude si cantare duhovniceasca, ...).
Rugaciune catre Sfintii Imparati Brancoveni O, Sfintilor martiri Brancoveni, care, prin intelepte osteneli, comoara sfintei si dreptei credinte pana in sfarsit o ati pazit, si de la Imparatul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejita cununa muceniceasca ati primit! Ce graiuri vom indrazni a va aduce noi, nevrednicii, prin care sa laudam mult-ravnitoarea voastra viata, de buni iconomi si credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum si sfarsitul vostru vitejesc, de adevarati eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ati facut priveliste de multa mirare oamenilor si ingerilor? Cu adevarat ar trebui mai degraba sa iubim noi tacerea, ca unii ce suntem ingreuiati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, si nimic bun nu aflam intru noi, care sa ne apropie de evlavioasele voastre lucrari si de sfintele voastre virtuti, si sa ne dea o cuvioasa indrazneala, spre a indrepta catre voi, cu buna nadejde, smerita noastra rugaciune. Dar unde si catre cine vom putea alerga, daca nu catre Atotputernicul si Atotstiitorul Dumnezeu, Cel minunat intru Sfintii Sai, si catre voi, ca si catre aceia care, calatoria vietii prin valea ispitirii si a plangerii acestui veac inselator bine savarsind, ca aurul trecut prin foc de sapte ori v-ati lamurit, si ati ajuns lacasuri sfintite, in care Tatal, Fiul, si Sfintul Duh Dumnezeu s-au salasluit.
|
|
