|
|
 
Icoana Zilei
|
ACATISTUL Sfantului Ioan Casian
Rugaciunile incepatoare:
Condacul 1 Pentru iubirea desăvârşită viaţa cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus lui Hristos cel dorit. Căci arvuna Duhului luând, ai întărit Biserica întru dragostea Preasfintei Treimi şi chipul vieţii monahiceşti ca o flacără l-ai răspândit să lumineze marginile lumii. Pentru aceasta te lăudăm pe tine şi cu mulţumire cântăm: Icosul 1 Din Dobrogea şi neamul străromân moştenirea pământească ai luat, şi învăţătură aleasă la şcolile timpului dobândind te-ai aprins de dorirea dumnezeiască. Drept aceea toate lăsând, ai urmat lui Hristos împreună cu prietenul tău Gherman. Aşa ai ajuns călugăr într-o mânăstire din Betleem, ştiinţa duhovnicească în lucrarea vieţii de obşte deprinzând. Pentru aceasta după cuviinţă îţi strigăm: Bucură-te, dorire după Hristos; Condacul 2 Cu râvnă sfântă ai plecat împreună cu Gherman în sihăstriile Egiptului, în căutarea sfinţilor pustnici. Şi împărtăşindu-vă de taina vieţii lor ascunse cu Hristos în Dumnezeu, aţi păzit cuvintele lor în inimă, cu bucurie cântând: Aliluia! Icosul 2 Moştenire sfântă ne-ai lăsat, Părinte Ioane, celor încercaţi de multe dureri, lipsuri şi ispite, în Aşezămintele şi Convorbirile duhovniceşti. Aşa ne-ai învăţat să murim păcatului ca Domnul să ne fie lumina şi viaţa şi bucuria veşnică. Pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, pâine a smereniei şi vin al iubirii de Dumnezeu; Condacul 3 De la Avva Pafnutie ai învăţat a face loc în vasul pământesc slavei Sfintei Treimi prin întreită renunţare: la bunurile şi măririle lumeşti, la obiceiurile, patimile şi atracţiile vechi ale trupului şi sufletului şi la toate cele trecătoare. Şi astfel jertfă vie aducându-te, cântai cu bucurie: Aliluia! Icosul 3 La sfatul Avvei Iosif, şapte ani ai rămas în Egipt împreună cu Sfântul Gherman, culegând de la sfinţii nevoitori roadele Pomului vieţii. Apoi aţi ajuns în pustia Sketică, unde cerul şi pământul sărbătoreau pregustarea întâlnirii celei de la hotarul veşniciei. Bucură-te, braţe libere de griji şi dobândiri trecătoare;
Din pricina învinuirilor nedrepte la care erau supuşi monahii din Egipt, aţi părăsit locul pustniciei şi aţi plecat la Constantinopol, la Sfântul Ioan Gură de Aur. De la el ai primit harul slujirii diaconeşti şi lângă el ai sporit în cuvânt şi în har, în lucrare şi în isihie. Iar după exilul lui ai ajuns la Roma împreună cu Gherman, spre a vesti pătimirile părintelui celui de Dumnezeu insuflat al Bisericii, împreună cu care în duh neîncetat cântaţi: Aliluia!
Mare a fost dragostea ta pentru dumnezeiescul Părinte în mâinile căruia te-ai adus ca o prescură lui Hristos. Aşa te-ai încredinţat lui Dumnezeu, învăţând pătimirea de bunăvoie pentru dragostea Lui şi iubirea de vrăjmaşi, pentru care, minunându-ne, îţi cântăm: Bucură-te, primire a cuvântului din gura cea cu totul de aur;
Harul liturghisirii preoţeşti l-ai îmbrăcat la Roma, după care ai revărsat în cuprinsul Galiei izvoarele vii şi bogăţia darurilor pustiei. Pe toate le-ai rânduit cu dreaptă socoteală după firea şi puterea celor ce primeau, treptele nevoinţei şi contemplării săpând spre suirea neînşelată la măsura desăvârşirii. Iar cei ce luau de la tine cu credinţă leacurile duhovniceşti şi urmau căile vindecării de păcate, cu mulţumire strigau: Aliluia!
Plecând din inima neamului şi pământului românesc, drumul tău a unit ca o cruce de taină Răsăritul şi Apusul Bisericii drept-slăvitoare, spre slava Sfintei Treimi. Aşa pretutindeni ai împărţit cu bună pricepere comorile pustniciei, întărind pe toţi în conştiinţa menirii de taină a asemănării dumnezeieşti. Pentru aceasta îţi strigăm: Bucură-te, surpătorule al celor opt patimi de căpătâi;
Mare este ajutorul tău, Sfinte, către noi, cei loviţi de tot felul de ispite şi necazuri, care te chemăm cu credinţă şi urmăm călăuzirile tale de Dumnezeu insuflate. Şi cu toate că suntem nevrednici, cu mijlocirile tale îndrăznim să întoarcem prin pocăinţă viaţa noastră spre Hristos, Răsăritul cel de Sus şi Izvorul milostivirii, cântând împreună cu tine: Aliluia!
Greu este jugul lăcomiei ce înăbuşă râvna dumnezeiască şi se face pricină a înclinărilor pătimaşe, drept aceea ne-ai învăţat, Părinte Ioane, a-l schimba pe jugul cel uşor al curăţiei inimii prin stingerea îmboldirilor aprinse ale trupului, mărturisirea conştiinţei şi umilinţa ce vine din ascultare. Iar prin postul sufletului şi trupului să arătăm dorul după dumnezeiasca împărtăşire în libertatea duhului, de care şi noi însetând cântăm: Bucură-te, cercetare a conştiinţei ce smulgi spinii păcatului;
Urmând predania bătrânilor, ne-ai învăţat atât curmarea mişcărilor demonice împotriva firii cât şi supunerea mişcărilor fireşti faţă de voia şi lucrarea dumnezeiască mai presus de fire. Şi îndemnai astfel să ne împlinim menirea, depăşind cele ale firii în Trupul lui Hristos şi în unire cu Sfânta Treime, cântând împreună cu sfinţii: Aliluia!
Ai vădit, părinte Ioane, lucrarea duhurilor răutăţii ce însoţesc cele opt patimi de căpătâi: duhul lăcomiei, duhul desfrânării, duhul iubirii de argint, duhul mâniei, duhul tristeţii, duhul neliniştii, duhul slavei deşarte şi duhul trufiei. Şi curăţind rănile patimilor, ai pus peste ele balsamul virtuţilor şi legătura dragostei, ca să aflăm vindecare şi mângâierea desăvârşirii, cu bucurie cântând: Bucură-te, păzire a inimii de răsărirea gândurilor răutăţii;
Ai înfiinţat la Marsilia, Cuvioase Ioan, două mânăstiri de obşte, una de bărbaţi şi una de femei, răsădind cu duhovnicească pricepere tradiţia monahală a părinţilor din Egipt în specificul locului şi firii locuitorilor din Galia. Pe acestea trecându-le prin inima ta de Părinte şi firea neamului românesc, s-a arătat unicul chip al Împărăţiei într-o nouă icoană a cântării neîncetate de: Aliluia!
La rugămintea Sfântului Castor ai alcătuit, Părinte, Aşezămintele Cenobitice, arătând că măsura desăvârşirii stă în împlinirea poruncii dumnezeieşti cu dreaptă socoteală şi după putere, chiar dacă mijloacele nu sunt aceleaşi. Aşa ai arătat că pogorămintele referitoare la orânduirea vieţii creştine nu înseamnă o schimbare a ţintei, nici a treptelor de atins, ci o împropriere a tradiţiei Bisericii în diferite caractere unite în aceeaşi icoană a comuniunii în Duhul Sfânt. Bucură-te, iconar fidel erminiilor sfinte;
Mare taină e libertatea omului dată în însăşi pecetea chipului divin, desăvârşită în dialogul dragostei şi împreună-lucrarea cu Dumnezeu. Iar viaţa veşnică este însăşi părtăşia la iubirea Sfintei Treimi, în bucuria veşnică şi pacea cântării de: Aliluia!
Râvnei Sfinţilor Capadocieni şi a Sfântului Ioan Gură de Aur ai urmat, ridicând cuvântul împotriva celor ce susţineau o separare adâncă între firea omenească şi harul divin. Aşa ai arătat că, deşi tot darul desăvârşit şi tot harul vin de la Dumnezeu, libertatea omului zidit după chipul Lui este chemată să răspundă şi să conlucreze cu harul pentru a produce în suflet roadele virtuţilor şi a se împlini în împărtăşirea dumnezeiască. Bucură-te, urmaş adevărat al Sfinţilor Apostoli;
Stâlp al Bisericii te-ai arătat, Părinte Ioane, când la cererea viitorului papă Leon cel Mare al Romei ai alcătuit o ultimă scriere: Despre Întruparea Domnului, împotriva lui Nestorie, punând o piatră de temelie pentru Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes, ţinut cu un an mai târziu. Pentru aceasta ca pe un dumnezeiesc părinte şi alăută a dogmelor insuflate te cinstim, şi împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Pe Maica Domnului ai mărturisit-o Născătoare de Dumnezeu iar pe Hristos Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Aşa ai arătat că îndumnezeirea nu este o simplă imitare săvârşită de om ca după un model exterior, ci rodul lucrării divine împărtăşite în taina dragostei. Pentru aceasta îţi strigăm: Bucură-te, alăută a tainei Treimii;
Până la capăt ai rămas statornic în dreapra credinţă a Bisericii, păzind nesecat izvorul isihiei dumnezeieşti, Cuvioase Ioan Casian, drept pentru care încă în viaţă fiind ai fost cinstit ca sfânt şi după mutarea ta, izvoare de har ai revărsat spre mângâierea celor ce cântă: Aliluia!
Cum vom putea lăuda după vrednicie minunile tale, Părinte Ioane, că nu ne laşi în grelele încercări la care suntem supuşi şi ca pe o gură de rai ne-ai lăsat sfintele tale moaşte, spre mărturia vieţii nestricăcioase întru slava Sfintei Treimi. Fii dar grabnic sprijinitor şi tămăduitor al celor ce aleargă la tine şi cu credinţă cântă: Bucură-te, chip împlinit în asemănarea dumnezeiască;
Cu adevărat vă cinstim, Sfinte Ioane şi Sfinte Gherman, împreună cu primul vostru dascăl şi învăţător, Sfântul Ierarh Teotim I al Tomisului, ca pe o icoană a Sfintei Treimi zugrăvită în vetrele sihăstreşti ale Dobrogei. Căci moştenirea acestui neam şi pământ o aţi urcat la cer şi luminători lumii v-aţi arătat, unind sfinţenia vieţii, cultura aleasă şi teologia insuflată în taina cântării de: Aliluia!
În multe stânci şi peşteri, văi şi sate, locuri de închinare şi sfinte locaşuri a răsunat numele tău, Sfinte Ioane, pecetluind în frumuseţea peisajului legătura veşnică de iubire pe care o ai cu acest pământ şi neam. Drept aceea, după cuviinţă te cinstim şi cu mulţumire îţi cântăm: Bucură-te, singurătate cu Dumnezeu ce îmbrăţişezi lumea;
O, Sfinte Părinte Ioan Casian, nu ne lăsa pe noi, păcătoşii, care în neputinţe şi patimi cumplite ne zbatem, şi nu îndrăznim a căuta la faţa lui Dumnezeu din cauza fărădelegilor şi împietririi ce ne apasă, revarsă spre noi cu harul ce ţi s-a dat, milostivirea dumnezeiască spre tămăduire, luminare şi înmulţirea dragostei întru slava Preasfintei Treimi, ca să cântăm cu mulţumire: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori). Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Din Dobrogea şi neamul străromân moştenirea pământească ai luat, ...) si Condacul 1 ( Pentru iubirea desăvârşită viaţa cea stricăcioasă lăsând, pe de-a-ntregul te-ai adus, ...).
|
|
